Criză? care criză? Businessul nu cunoaşte obstacole, ba mai mult, înfloreşte pe zi ce trece.
Ceea ce surprinde este succesul mondial al companiei Berkeley International (www. berkeley-international.eu). Trebuie să ad- mit: Inga Verbeeck, belgiancă din Anvers, a avut o idee senzaţională, pe cât de sim- plă, pe atât de eficientă. Şi-a dat seama că lumea e plină de persoane disperate care nu sunt în stare să-şi găsească ,sufletul pe- reche”, pentru a utiliza o expresie ce place celor sensibili şi buni la inimă.
Credeam că problema exis- tă mai ales în Italia, unde băr- baţii sunt pe cale de dispariţie, iar femeile seamănă tot mai mult cu un pitbull blond, is- teric şi palid. Dar Inga a re- uşit să-şi dezvolte compania în toate ţările şi, mai ales, în toate marile oraşe, de la Lon- dra la Amsterdam, de la New York la Paris, de la Geneva la Copenhaga. Concluzia simplă este că tăntălăi există peste tot, asta pentru a nu-i numi altfel.
Berkeley Internaţional este o companie care încearcă să-ţi găsească perechea ideală, un partener de viaţă, indiferent de vârstă (cei de 40 de ani sunt baza). Asta e totul, veţi între- ba? Nu, e drept că se ocupă de persoane incapabile să-şi găsească pe cineva, dar vor- bim despre bogaţi. Sau, hai să-i numim, oameni care o duc bine. Oameni trişti şi sin- guri, patetici şi disperaţi, care plătesc minimum 10.000 europe an pentru o medie de opt întâlniri cu persoane la fel de triste. Doi trişti plătesc 20.000 euro pentru o viaţă şi mai tristă, dar… împreună.
Tarifele sunt piperate: pentru 10.000 euro poţi visa la un partener din aceeaşi ţară cu tine, pentru 15.000 ai „dreptul” să alegi din două ţări, 25.000, întregul conti- nent, pentru 50.000 ai globul la dispoziţie. Dacă mă întrebaţi pe mine, sunt bani arun- caţi. Dacă o întrebaţi pe Inga, sunt bani bine investiţi: pentru ea, evident. Să facem un calcul simplu: Italia este ţara cu cei mai puţini membri, 365, iar motivul este unul singur, până acum, Inga s-a ocupat de alte ţări. Dar înmulţiţi cu sumele scrise mai sus şi veţi ajunge la concluzia că este afacerea secolului.
Evident, vă veţi întreba, cum am făcut-o şi eu, cine este fraierul care plăteşte 10-15.000 euro, când poţi foarte bine să chel- tuieşti aceiaşi bani ducându-te în vacanță, o săptămână pe lună, în Cuba sau aiurea, unde ai câte întâlniri vrei pe zi şi, în plus, stai la soare şi fumezi trabucuri, mănânci homar şi bei cocktailuri, relaxat şi fericit ca un mic panda. În plus, nu îţi cumperi un partener pentru totdeauna, ci unul tempo- rar, ceea ce exclude plictiseala şi discuţiile veşnice şi inutile.
Foarte interesant de ştiut motivul pentru care o persoană, femeie sau bărbat, cu o si- tuaţie financiară grozavă, nu reuşeşte să-şi găsească un partener în mod „natural”. Când am întrebat-o pe Inga, mia răspuns cu o altă întrebare: „Uită-te la mine: ce părere ai? Cum îţi par?” „Spune-mi ce răspuns vrei să-ţi dau, ce-ţi place să auzi, femeilor nu li se spune niciodată adevărul”, am în- cercat să fiu diplomatic şi glumeţ. „Acum fii serios: spune-mi, îţi plac? Îţi par sexy şi arătoasă?” Ohohoooo, îmi venea să urlu, având în vedere că este o femeie absolut fermecătoare, cu un corp demn de Cindy Crawford în zilele ei de glorie. „Ei bine, poate nu poţi să crezi, dar am fost singu- ră timp de 4 ani, nu reuşeam să găsesc pe nimeni cu care să stau.” Am încercat să-mi amintesc de ce nu am fost la Anvers în ultimul timp, muş- cându-mi pumnii de ciudă.
„E greu de crezut”, povesteşte, „dar cei cu bani, care muncesc mult, nu au timp pentru a so- cializa. OK, bărbaţii se duc în deplasări, se duc în Cuba sau Thailanda, dar noi nu oferim escorte şi aventuri, ei vin la noi pentru un partener serios, femeile la fel, nu se mulţu- mesc cu o săptămână în Cuba sau Republica Dominicană, unde învaţă să danseze latino cu tineri cu corpul de mar- mură. Când eşti la birou toată ziua, nu ai ocazia să întâlneşti multă lume, excluzându-i pe cei pe care îi frecventezi me- reu.” O fi, dar ce fel de raport se poate crea aşa, în mod ar- tificial? Şi, mai ales, ce bărbat cu o slujbă importantă, cu mulţi bani, nu e în stare să atragă o femeie? Când ai bani, poţi fi pitic, gras şi urât… că tot găseşti într-un final. „O să te surprind, dar nu vin la mine bărbați disperaţi şi cu urechile clăpăuge, cu burtă şi chelie, dinţi galbeni şi urât mirositori. Deseori sunt chiar bărbaţi super-tari. Oricum, principalul motiv este că 80 la sută dintre bărbaţi nu au curajul să invite o femeie să iasă la o cafea. În Ita- lia, bărbaţii au gusturi simple: vor o femeie blondă şi mută (sunt inteligenţi, deci), iar doamnele din peninsulă vor englezi sau scandinavi.” Există reduceri pentru rude? „Nu, fratele meu trăieşte la Londra şi plă- teşte preţul întreg.” Eu, unul… aş plăti fără probleme preţul întreg pentru Inga…
by playboy